Ignoranții atacă istoria

0

Silvia Urdea

Ignoranții atacă  istoria

            În această vară avem ediția a doua a răfuielii cu statuile, prima fiind declanșată în august 2017, când a avut loc încăierarea dintre Antifa, BLM și demonstranții de dreapta în orașul Charlottesburg atât de legat de numele președintelui Thomas Jefferson, fondatorul Universității de Stat din Virginia. Acum protestele au fost de o mai mare anvergură, cuprinzând toate cele cincizeci de state americane și având o agendă care s-a făcut treptat vizibilă, devenind din ce în ce mai radicală. Președitele lui Greater New York Black Lives Matter a declarat într-un interviu la Fox News, show-ul The Story al Marthei MacCallum că ”If this country doesn’t give us what we want, then we will burn down this system and replace it” (Dacă această țară nu ne dă ce dorim, vom arde din temelii sistemul și îl vom înlocui – Ryan James, Black Lives Matter Leader Says They want to ”Burn the System Down, freedomwire.com, June 26, 2020).  De unde își ia Hawk Newsom dreptul de a eradica un sistem din cauza nemulțumirilor unui segment al populației, când, de fapt, la construirea sistemului au contribuit nu doar sclavii negrii, ci, mai întâi, coloniștii albi și sute de mii de imigranți din toată Europa? Este o poziție belicoasă, susținută de îndoctrinarea neoliberală din universitățile americane de elită. Zguduită de ”cataclismul” înfrângerii lui Hillary Clinton, stânga democrată dorește cu orice preț să revină la putere, procedând, fără să aleagă mijloacele, pentru a răsturna victoria din noiembrie 2016. Nici un președinte nu a fost bombardat cu atâta furie ca actualul ocupant de la Casa Albă, ceea ce denotă un dispreț flagrant față de alegătorii care l-au votat pe Trump, caracterizați de Hillary Clinton ”a basket of deplorable”. Întregul protest motivat de combaterea rasismului instituționalizat se dovedește, până la urmă, o gigantică manipulare a nemulțumirilor populare în scopul cuceririi puterii de către democrați și al avansării procesului de globalizare.

            Prin Bill Clinton și Barak Obama, ambii democrați, ambii având două legislaturi, problema rasismului chiar trebuia eradicată dacă, așa cum pretinde, Partidul Democrat este purtătorul de stindard al negrilor, al minorităților. Înainte de 1945, se știe că Partidul Democrat a fost suporterul segregației, al sclaviei și chiar al Ku-Klux-Klanului. Pot fi enumerați mulți senatori democrați din statele sudiste care au votat împotriva Actului Drepturilor Civile din 1964 și împotriva Actului Drepturilor de Vot din 1965. De exemplu, James Strom Thurmond (1902-2003), 48 de ani senator sau Robert C. Byrd (1917-2010), 51 de ani senator, ambii democrați au votat împotriva acordării de drepturi civile negrilor și minorităților. Senatorul Byrd, originar din Vest Virginia a fost în 1940 pentru scurt timp chiar membru al Ku-Klux-Klanului. Senatorul Byrd a avut o lungă prietenie cu senatoarea Hillary Clinton, care l-a eulogizat, numindu-l ”prieten și mentor”. Ce credit mai poate fi acordat democraților că vor intreprinde ceva pentru optimizarea condiției materiale, sociale a celor care au ieșit în stradă? Participarea candidatului la președinție, Joe Biden la unele proteste face parte din teatrul diversionist democratic. Partidele și-au pierdut legitimiatatea deoarece au fost cumpărate de marile corporații ale căror privilegii și interese le apără. Este trist să vezi atâta strofocare și atâtea exagerări din partea stângii americane, care în practică n-a făcut nimic pentru masele pe care pretinde că le reprezintă. De altfel, toate manevrele de amploare desfășurate pe scena politică americană în ultimii patru ani vorbesc despre corupția establishmentului, dezinteresat de soarta țării, dar abordând o demagogie progresivă bună de spălat creierele.

            Da, mai există violențe ale poliției față de negri, da mai există atitudini segregaționiste, cu siguranță, dar legal minorităție au primit drepturi demult, din 1964, 1965 și apoi pe parcurs multe privilegii, cum ar fi cel numit affirmative action plan, conform căruia un student de culoare poate fi admis la universitățile bune chiar cu un scor inferior, pentru a promova minoritățile. S-au auzit voci împotriva acestei politici, considerată discriminare inversă, împotriva majorităților.

            Protestele au deraiat cu totul de la calea pașnică a clamării unor doleanțe, degradându-se în anarhie, contestarea întegrală a fundamentelor istorice ale uniunii americane, acțiuni de vandalizare a proprietăților, lipsa totală de respect pentru law and order, cum s-a spus. Distrugerea fără discernamânt a statuilor a reliefat puțina cunoaștere de către tineri a istoriei propriei lor patrii și desconsiderarea tuturor eforturilor depuse de înaintași în condiții mult mai vitrege decât astăzi pentru a clădi o federație, care a strălucit între țările lumii. ”No statue is too sacred for the mob to overturn, and even heroes like Abraham Lincoln and Ulyises S. Grant have been targeted. (Nici o statuie nu e destul de sfântă pentru mafie ca să nu fie răsturnată, și chiar eroi ca Abraham Lincoln și Ulyises S. Grant au fost o țintă – Ryan James, Trump Threatens To Luck Up Monument Desecrators, în freedomwire.com, June 23, 2020). Abraham Lincoln a emis în 1863 Emancipation Proclamation, depășind cu mult orizontul contemporanilor lui americani. Ceea ce nu știu demolatorii este că statuia din Boston, care a fost atacată, s-a înălțat pe cheltuiala sclavilor eliberați, care au dorit să fie și în Boston o copie, în replică la statuia emancipării din Washington D.C. În San Francisco a fost înlăturată statuia președintelui Ulyises Grant din Golden Gate Park. Grant a condus the Union Army (armata pro uniune) în războiul civil pentru abolirea sclaviei. Președintele Grant a continuat o politică de reforme pentru îmbunătățirea condiției sclavilor eliberați. În timpul lui s-a votat Amendamentul 15 la Constituție pentru a extinde dreptul de vot la foștii sclavi eliberați. El a fost înfruntat în statele din Sud, unde a trimis armata ca să dezmembreze Ku-Klux-Klanul.

            Ben Carson, Secretarul Departamentului pentru locuințe și dezvoltare urbană, care este o persoană de culoare, a adresat un mesaj viguros comunității afro-americane, subliniind că, fără a nega manifestările rasiale, ele nu sunt dominante în societatea americană: ”In fact, I believe opposition to racism is a more commonly held belief, as we have seen in the thousands of people marching for equality and justice nation wide. Racism does not define us as a country; our commitment to freedom does”. (De fapt cred că opziția la rasism este o credință comună, așa cum am văzut la miile de demonstranți pentru egalitate și justiție în întreaga națiune. Rasismul nu ne definește ca țară; atașamentul față de libertate ne definește. – Grace Saldana, Ben Carson Backs Up Trump’s Order Criminalizing Statue-Topplers, freedomwire.com, July 6, 2020). Anarhia conduce la mai multă tiranie, nu la mai multă libertate.

            Atitudinea față de trecut dezvăluie foarte mult despre orizontul comprehesiv al prezentului, despre capacitatea de a penetra sensul evenimentelor și al personalităților implicate în istorie. Statuile și alte genuri artistice celebrează, de obicei, acel aspect care a fost un vector nu doar al personalității, ci și al momentului ei, un ideal pentru care s-au dăruit energii și eforturi concertate. Pe bună dreptate, se întreabă acuzator Academicianul I.A. Pop ”Cu ce drept – în afară de dreptul forței brute, al ignoranței și al manipulării – ne ridicăm noi contra memoriei lor?” Acest fanatism demolator ne trimite la cele mai negre secvențe ale istoriei și ne face să ne îndoim de validitatea viitorului pe care asemenea distrugători l-ar putea gira. De altfel violențele din zona autonomă CHAZ din Seattle confirmă îndoielile noastre.

            Vandalizarea fie a mărturiilor istorice, fie a proprietăților reflectă, înainte de toate, mari deficiențe în educație, educație în familie, educație în școală, educație în mediul social. Numai niște inși aculturali au putut atenta la răsturnarea statuii lui Columb (1451-1506), care nici nu a ajuns în America de Nord, ci doar pe insule și în Panama și nu s-a ocupat niciodată cu comerțul cu sclavi negri. Numai necunoașterea istoriei îi poate  împinge pe oameni să aplice unor vremuri apuse norme morale, sociale, idei politice total necunoscute atunci. A trimite la eșafod istoria numai pentru că nu s-a conformat unor principii contemporane este o nerozie. Să vrei să nimicești statuia lui Abraham Lincoln când acest președinte, fiu al unui tâmplar, s-a ridicat la o altitudine de gândire neatinsă de generația sa este o probă de opacitate intelectuală. Studiind documentele și corespondeța lui Abe Lincoln realizezi dimensiunea chinurilor de conștiință ale acestui mare caracter, care a întors pe față și pe dos problema sclaviei și a egalității în drepturi a albilor și a negrilor. ”My first impulse would be to free all the slaves” (Primul meu impuls ar fi să eliberez pe toți sclavii), ceea ce a și intreprins, dar cu gândul egalității politico-sociale nu s-a putut împăca, în cele din urmă fiind cenzurat de voința comunității albe: ”and if mine would, we well know that those of the great mass of white people will not” (și dacă eu aș dori, știm că acele mari mase de albi nu vor vrea) și continuă dezbaterea morală: ”A universal feeling, wheather well or ill-founded (subl. ns.), can not be safely disregarded.”(Un sentiment universal, bun sau rău, nu poate fi, cu siguranță, ignorat – vezi Patrick J. Buchanan, Suicide of a Superpower, New York, 2011, p. 198). Reiese că Lincoln n-a fost un fanatic al menținerii negrilor în starea de inferioritate. Deși vizionar în atâtea privințe, n-a putut să depășeasă întrutotul îngrădirile epocii sale. Personalități istorice perfecte nu există, după cum nimic din ce e omenesc nu poate fi perfect. Numai Dumnezeu este.  Dar noi îl slăvim astăzi pe Lincoln pentru responsabilitatea și riscul asumate pe drumul către libertate deplină al rasei umane.

             Drumurile în istorie nu sunt întotdeauna ascendente. Istoria înregistrează regrese, stagnări, ocoliri, dar, în cele din urmă, ajunge în marșul ei uneori greoi, alteori accelerat la înfăptuirea unui vis pentru care se zbat și suferă zeci de mii de oameni. De aceea nu trebuie să judecăm obtuz trecutul, ci cunoscându-l și mai ales reflectând asupra lui sine ira et studio trebuie să ne plasăm în cea mai potrivită postură, aceea a reverenței față de vrednicia înaintașilor noștri, deoarece lupta lor ne-a netezit nouă drumul. Eroarea care se face în învățământul american este că de mulți ani se predă o istorie pe scurt, subordonată preconcepțiilor neoliberalismului, care elogiază drepturile minorităților, prezentând rasa albă ca un veritabil dușman al acestora. Nimeni nu are îndrăzneala să releve rolul colonialiștilor în construirea fundamentelor civilizației nord americane, luptând eroic cu vitregiile începutului. Se subliniază doar criminalitatea rasei albe, care ar fi cauza tuturor relelor. Se încearcă inculcarea unui complex de vinovăție, pregătindu-se cu ostilitate parcă ieșirea din scenă a acestei rase, care a dat omenirii acea magnifică civilizație occidentală. Corectitudinea politică și-a propus să îngenuncheze rasa albă pentru a se folosi de minorități în perpetuarea puterii și influenței doctrinei neoliberale. Unii americani au început să se simtă exilați în propria țară ridicată de generațiile strămoșilor lor. Paul Craig Roberts (n. 1939), economist în administrația Reagan, autor, profesor la diferite universități americane este unul dintre ei când scrie că: ”white Americans have become second class citizens under the law. … White Americans have been dispossessed of their rights, their self respect and their country”.(albii americani au devenit cetățeni de clasa a doua prin lege. …albii au fost deposedați de drepturile lor, de respectul de sine și de patrie – Paul Craig Roberts, A Truthful July 4 Message, paulcraigroberts.org., 4 July, 2020).

            Refuzul bigot de a cunoaște trecutul, așa cum a fost, prezintă pericolul de a-l repeta în scăderile lui. Încurajator este faptul că discernem categoric un sens progresist în evoluția istoriei, care se aplică și în cazul luptei pentru drepturile negrilor. În 1863 Proclamația de Emancipare a sclavilor a început să se aplice. În 1866 Congresul american a votat Amendamentul 14 la Constituție, care stabilea ”equal protection of the laws”, însemnând că fiecare cetățean se bucura de aceleași drepturi constituționale și de egală protecție de către legile în vigoare. Abia în 1964 s-a votat Actul drepturilor civile sub președinția lui Lindon Johnson, iar în 1965 Actul drepturilor de vot pentru minorități. Istoria s-a poticnit un secol între desființarea sclaviei negre în 1863 și îndepărtarea tuturor legilor discriminatorii în statele americane din sudul SUA. Cred că a fost o prejudecată atât de înrădăcinată în mentalul colectiv al politicienilor din acea arie, mai ales al Partidului Democrat, că s-a întârziat nepermis de mult, lucru grav, abolirea injustiției în acest sens. Să nu uităm că aprobarea de către Congres a legislației în 1964 și 1965 s-a produs sub presiunea mișcării pașnice a drepturilor civile condusă de Martin Luther King. 

            De la statuile Confedereației din sudul Americii atacul insurgenților a trecut repede la fondatorii Uniunii Americane, George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Andrew Jackson. Washington a câștigat Războiul de independență, Jefferson a lucrat la elaborarea documentelor fundamentale ale Americii, Declarația de Independență (1776), Bill of Rights, ratificat în 15 decembrie 1791. James Madison a elaborat Constituția americană luată ca model în toată lumea. Thomas Jefferson a cumpărat Louisiana de la Napoleon I. Andrew Jackson a salvat țara de englezi prin victoria din bătălia de la New Orleans și a cucerit Florida. Ei au fost ”nation builders” (constructori ai națiunii). Aproape jumătate dintre semnatarii Declarației de Independență au fost proprietari de sclavi, de asemenea cinci din primii șapte președinți.  Instituția sclaviei nu a fost valabilă doar în America și nu doar negrii au fost obiectul acestor tranzacții oneroase. Abraham Lincoln care a luptat patru ani în  Războiul Civil, a emis celebra Proclamație pentru a elibera sclavii din statele din sud înainte ca acestea să facă parte din Uniune. ”It was the turning point that changed America for the better forever. Și jurnalista continuă sarcastic ”I know it’s hard to believe and it goes against every democrat narative, but yes, a white Republican set blacks free”. (A fost punctul crucial care a schimbat America în bine pentru totdeauna. Știu, este greu să crezi și este împotriva oricărei narațiuni democrate dar, da, un republican alb i-a eliberat pe sclavi – Grace, Saldana, Anti-Statue Crusade Intensifies, Activists Call for Removal of Abe Lincoln, în freedomwire.com, June 17, 2020).

            Moștenim trecutul cu izbânzile și limitele lui. Churchill, considerat de insurgenții din Londra rasist este văzut de majoritatea istoricilor ca un mare bărbat de stat cu merite extraordinare în înfrângerea nazismului. În 1955, e drept, a cerut Cabinetului său ”Keep England White” (Ține-ți Anglia albă – Linda, We Erase Our History, Who Are We?, buchanan.org, August 15, 2017). Conchidem de aici că  vom răsturna statuia lui Churchill? Nu, deloc! Ca să înțelegem cursul istoriei trebuie să observăm că exploratorii și capetele încoronate ”believed European Man had the right to rule the world. Beginning in the 16th century, Western imperialists ruled much of what was called the civilized world” (Ei au considerat că europeanul are dreptul să conducă lumea. Începând din secolul la 16-lea, imperialiștii occidentali au condus cea mai mare parte a lumii cvillizate” (idem, ibidem). Astăzi o asemenea concepție a devenit inacceptabilă.

            În primul rând istoria trebuie cunoscută așa cum a fost ea, cu înfăptuiri și limite, iar personalitățile istorice trebuie judecate prin raportare la contextul epocii lor și nu desființate prin aplicarea normelor de conduită și moralitate ale prezentului. Între noi fie vorba, ceea ce astăzi este aprobat prin lege, căsătoria între homosexuali sau schimbarea sexului acum mai bine de un secol ar fi fost de neimaginat. Nici chiar astăzi nu toate statele din SUA au votat pentru definirea căsătoriei după rețetă neoliberală, dar rețeta a fost impusă de la centru oricum. Istoria este în continuă mișcare. Normele ei de asemenea. Nu avem dreptul să atentăm la anumite perioade istorice numai pentru că un segment al populației se simte frustrat și pus pe vendetă.. Trebuie să căutăm un echilibru între ceea ce este normă morală, estetică, social-politică azi și ceea ce a fost odată valabil. Nu putem extirpa rădăcinile prezentului din fluxul istoriei deoarece prezentul a crescut organic din acel flux. Este cazul să se ajungă la reconciliere și la recunoașterea progresului făcut în repararea unor nedreptăți demult depășite. Este cazul să privim cu respect spre acea historia magister vitae, așa cum ne îndeamnă dictonul antic.

Ziarul MIORIŢA USA este o publicație independentă de informație socio-politică și culturală. Este vocea comunităţilor româneşti din USA.