Socialistul Capitalist Dodon la “Sarbatoarea Oamenilor Muncii”!

0

Dacă ar fi să se acorde titlul de campion la capitolul „duplicitate” acesta ar fi Dodon. Doar două săptămâni în urmă se afla la Catedrală în mijlocul icoanelor cu întreaga sa familie printre „ALEŞII” care împărţeau Focul Haric adus în ajunul Paştelui de la Locul Sfânt, iar pe 1 mai mărşăluia într-o mare de steaguri şi transparante cu steaua satanică alături de întreaga familie şi prietenii săi ruşi invitaţi parlamentarii Burkov şi Valuev, scandând lozinci gen „Victorie?” (asupra cui? Poate asupra sărăciei şi capitaliştilor prosperi? Dar tocmai Dodon este unul dintre ei!).

„Socialiştii pentru dreptate”. Despre care dreptate dodonistă vorbesc „socialiştii”? Poate despre cea de reîmpărţire a pieţei economice cu Plahotniuc? „Rusia, Rusia” declaraţie scandată după discursul boxerului parlamentar Valuev (nu este pentru prima oară când ne „fericeşte” cu prezenţa sa). Este clar ce viitor le pregăteşte Dodon celor mulţi şi creduli, pe care-i poţi cumpăra cu astfel de braşoave sau cu găleata de medalii. Chiar şi mult criticata procedură de înmânare a distincţiilor de stat de către fostul preşedinte Timofte Dodon a transformată într-un instrument electoral de cumpărare a viitorilor susţinători în alegerile parlamentare din a. 2018. Din cele 13 distincţii acordate în preajma sărbătorii de 1 mai 8 distincţii au fost acordate persoanelor de etnie rusă, găgăuză, bulgară, toate aceste etnii constituind, conform recentului referendum, puţin peste 6%. Deci peste 60% de medalii date reprezentanţilor doar a 6% din populaţie. Nici pe timpurile urss nu avea loc o atare disproporţie la acordarea distincţiilor.

Să analizăm niţel declaraţiile personale ale acestui grangur socialist-capitalist. „Ziua Internațională a Solidarității Muncitorilor este o sărbătoare a noastră, a oamenilor muncii…”, a declarat belicos duplicitarul Dodon. Da, în special al „omului muncii” Dodon care „în sudoarea frunţii”, încălcând toate canoanele solidarităţii proletare, „a agonisit” averea de milioane, devenind capitalist milionar prosper, iar pe adevăraţii „oameni ai muncii” hrănindu-i cu braşoave socialiste despre „sfinţenia” acestei sărbători. Până mai ieri acelaşi lucru îl declara un alt „om al muncii” comunistul nr. 1 Voronin cu fecioraş miliardar!

Să încercăm să aducem unele explicaţii legate de această sărbătoare care nu ar fi una rea dacă nu ar fi fost ideologizată de toţi cei care o folosesc pentru prostirea adevăraţilor „oameni ai muncii”. Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”. În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii, s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Deci, tocmai cei care au iniţiat această sărbătoare s-au dezis de ea din momentul când ea a fost ideologizată.

Ulterior această sărbătoare a fost preluată de mai multe regimuri totalitare. Rusia bolşevică a fost cea care ia imprimat acestei sărbători cea mai mare încărcătură ideologică însoţită de tot soiul de defilări propagandistice (cum a fost şi cea de 1 mai recent la Chişinău). Şi regimul totalitar naţional-socialist al lui Hitler a folosit această sărbătoare pentru aşi realiza scopurile, transformând-o într-o „sărbătoare a comunității naționale germane”, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: „Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii”. Ziua de 1 mai a fost transformată şi de către naziști într-o sărbătoare propagandistică.

Neobolşevicii Voronin, Tkaciuk, Dodon ş.a. au transformat această sărbătoare într-o adevărată parodie la ceea ce a fost în 1886. La 1886 muncitorii din Cichago, New York se aflau de o parte a baricadei, de cealaltă parte aflându-se „ticăloşii de capitalişti”. Pe 1 mai curent la Chişinău şi unii şi alţii se aflau de aceeaşi parte a baricadei (Dodon, Greceanîi, Ceban ş.a. alături de mulţi amărâţi de bugetari!). Cu cine atunci se luptă aceşti granguri socialişti? Poate cu spiritul nostru naţional pentru a ne încorpora din nou cât mai rapid în imperiul rusesc estic, pentru a aduce cât mai rapid Siberia la noi acasă (ca o avertizare natura ne-a demonstrat posibilitatea realizării acestui lucru!). Ca o picătură de dohot pentru sărbătoarea lui Dodon a fost inspirata acţiune a tinerilor din Asociaţia „Onoare, Demnitate şi Patrie” (ODIP), care au organizat în PMAN (legal!) comemorarea a 80 de ani a celui care a fost regretatul Ion Vataman. Astfel acest Pavlik Morozov cu adepţii săi au mărşăluit prin PMAN sub frumosul imn românesc „Deşteaptă-te române!”. Bravo tinerilor!

Să mai încercăm o dată să dezvăluim adevărata esenţă a acestul kremlinez Dodon. Mare belea ne-am adus pe capul nostru şi nu ştim cum vom scăpa de ea (poate doar prin susţinerea masivă a tinerilor de la ODIP în colectarea semnăturilor pentru demiterea lui Dodon). Vor fi folosite informaţii oficiale precum cele din declaraţiile pe venituri ş.a. Conform declaraţiilor depuse Igor Dodon este posesor a următoarelor bunuri imobile şi mobile: o casă de locuit cu un teren aferent în mun. Chişinău, un credit de 1,47 mln lei, contractat în 2013 (de la banca lui Plahotniuc!) cu rata dobânzii de 8% (cineva dintre Dstră, oameni ai muncii muritori de rând aţi putea primi un astfel de credit avantajos?), pentru achitarea căreia achită mai mult de jumătate din veniturile lunare ale familiei!, câteva automobile (vă mai amintiţi cazul cu cele vreo 7 automobile ale lui înscrise pe diferite persoane.

Obişnuit cu coţcării de tot soiul nu e de mirare că a fost şi de această dată prins cu mâţa-n sac (cum a mai fost vreo 8 ani în urmă când a fost nevoit să întoarcă statului peste 72000 de lei însuşiţi necinstit). Astfel Declaraţia de venituri din 2010 nu conţine informaţii despre proprietăţile acumulate până la data depunerii declaraţiei, în timp ce în declaraţia din 2009 aceste informaţii sunt incomplete. Se observă neconcordanţa dintre mărimile declarate ale casei de locuit, suprafaţa acesteia crescând de la 162.1m2 la 422.8 m2. Oligarhul în devenire Dodon a intrat şi pe piaţa hotelieră. Se pune întrebarea cine sunt stăpânii celor mai de lux hoteluri din Republica Moldova? Hotelul Nobil aparţine oligarhului Plahotniuc, iar hotelul Prezident – oligarhului în formare I. Dodon, cu toate că este ascuns sub numele unui originar din satul de baştină Sadova. De rezonanţă este afacerea GRAD sau legătura ascunsă dintre fraţii Dodon şi deputatul socialist Radu Mudreac, care şi-ar fi ridicat un centru comercial chiar în inima Capitalei (din ce bani?). De asemenea, în 2015 baza turistică „Sadovo” îşi schimbă stăpânul, ajungând, prin intermediul unei firme off-shore, în posesia unor persoane apropiate lui Igor Dodon.

Trezeşte semne de întrebare preţul derizoriu de vânzare al automobilului Toyota RAV 4 în anul 2014 (10,000 lei) după ce a fost procurat în 2013 cu circa 122,700 lei. Începând cu anul 2009 în declaraţiile de avere nu se mai regăsesc automobilele Mazda 6 şi Nissan Micra declarate de Igor Dodon în 2008. În 2009 demnitarul nu a raportat venituri obţinute în urma unei eventuale înstrăinări a acestor automobile.

În baza acestor declaraţii oficiale cineva a construit o diagramă de venituri ale lui Dodon pentru perioada 2008-2015. Din diagramă se observă că pe vremea lui Voronin era omul cu venituri relativ obişnuite. Din a. 2009 încep să apară venituri relativ constante până în a. 2012, în 2013 veniturile cresc de peste 4 ori, iar imobilele – de apr. 10 ori. De unde a acumulat acest amărât de bugetar toate aceste bogăţii (toată viaţa a fost în diverse posturi cu salarii limitate!) deşi nici el, nici soţia sa, nu deţin firme? Cu toate acestea numele lui Dodon este implicat, discret, prin diverşi intermediari, inclusiv rude apropiate, în afaceri de milioane. Cumnata sa, de exemplu, administrează un SRL care a câştigat în ultimii ani nu mai puţin de 50 de licitaţii publice în sumă de peste 1,5 milioane de lei, în timp ce cumetri, prieteni şi colegi de partid, aparent săraci, deţin firme care dezvoltă afaceri prospere. Este confuză argumentarea lui Dodon precum că părinţii (nişte pensionari amărâţi ca mulţi alţii!) l-ar fi ajutat să-şi procure palatul de la Chişinău. Unii consăteni de-ai săi spun că, dimpotrivă, el şi-ar fi ajutat părinţii la repararea şi renovarea casei părinteşti (unde l-a dus duminica trecută pe prietenul său Valuev).

Şi atunci totuşi cine este acest coţcar socialist-capitalist care tulbură apele în Basarabia pentru ca Rusia să prindă mai lesne peştişorul basarabean? O coadă de topor, un ivan fără patrie, fără neam.

Valentin Dulgheru

Chişinău,
1 Mai 2017

Ziarul MIORIŢA USA este o publicație independentă de informație socio-politică și culturală. Este vocea comunităţilor româneşti din USA.