Despre Iaşi, din inimă-mi, cu iubire…

0

Ca „trăitor de Iaşi”, când vine vorba despre „dulce Târgu´Ieşilor”, împrumutând măiastra „formulă” din capodopera „Amintirilor” lui Ion Creangă, simt… că-mi saltă de fiecare dată inima-mi de bucurie! Şi asta nici n-ar fi putut să fie alta, din moment ce Iaşul m-a adoptat ca „vieţaş” încă din anii cei mai avântaţi, mai entuziaşti, mai tumultoşi şi mai teribili ai vieţii mele liceene şi studenţeşti, care mi s-au încrustat definitiv în „cuget şi simţire”. Iar, mai apoi, cu mândria deţinerii „patalamalei” Luminii „la purtător”, ce mi-a oferit visata legitimitate a Cetăţii ieşene, n-a fost de mirare să pot afirma oricând şi, mai ales acum, după mai bine de şase decenii trăite aici, că „vieţuirea de Iaşi” este un privilegiu rar şi greu de dobândit, iar „spiritul ieşean” este unul ales şi inconfundabil.

Mai mult de atât, după atâţia ani de „ieşenism”, am ajuns să-mi formez propria „formulă” despre „bătrânul” şi mereu „tânărul” Iaşi, pe care deseori, scris sau oral, îmi face mare plăcere s-o fac cunoscută în jurul meu:

Recunoscut ca oraş al tradiţiei, Iaşul, această metropolă a istoriei, ştiinţei, culturii şi spiritului românesc, nu se dezminte niciodată atunci când vine vremea să rememoreze momentele importante pe care le-a trăit de-a lungul istoriei sale milenare, iar când aceste momente au în vedere clipele trăitoare ale unor adevărate şi înălţătoare împliniri, ce au depăşit prin importanţă şi prestanţă spaţiul Cetăţii, reamintirea lor capătă valenţele binemeritate ale unei sărbători naţionale de înaltă ţinută. Şi asta nu numai că i se aminteşte mereu că este “fosta Capitală a Moldovei” şi “oraşul celor trei Uniri”, al “marilor zidiri şi iubiri”, al “Junimii”, al “Convorbirilor literare”, al “Vieţii Româneşti” şi a numeroaselor sale „întâietăţi” naţionale, ci şi pentru că Iaşul este statornic fidel al conceptului că “tradiţia reprezintă atributul dăinuirii pe acest pământ şi un bun exemplu pentru viitorime”.

Aşezarea sa geografică, asemeni Romei, pe cele 7 coline, cu îndestularea frumuseţilor şi farmecului vegetaţiei, a fost semnalată prin numeroase stampe de epocă, dar şi prin pana măiastră şi inspirată a unor numeroşi şi consacraţi pelerini străini şi  cronicari români , prin care Iaşul a intrat în conştiinţa lumii.

Obârşia „bătrânului Târg” trebuie căutată în vremea milenară a stăpânirii romane în Dacia, prin acel „Municipium Dacorum-Iassiorum”, menţionat, cu aceleaşi coordonate geografice de astăzi, de N.A.Bogdan în „Oraşul Iaşi”(1913).

Peste înnegurate veacuri, la 1408, domnitorul Alexandru cel Bun, avea să-i ateste Iaşului şi calitatea de oraş-târg al Europei, aflat la o importantă răspântie de drumuri ce legau nordul şi estul Europei de bazinul Marii Neagre.

Aici la Iaşi, în timpuri mai bune sau mai grele, respirându-i aerul întăritor în „cuget şi simţire”, au trăit şi creat personalităţi de seamă ale României; operele lor formând „o adevărată bibliotecă naţională, parte integrantă şi distinctă a bibliotecii europene şi universale!”

Toate aceste şi încă multe nespuse mă îndreptăţesc să afirm şi că…

…totul a început la Iaşi

• Prima universitate românească, Universitatea “Al. I. Cuza”, a fost înființată la Iași, la 26 octombrie 1860, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu. Sediul actual, din dealul Copoului, a fost inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezența Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta. Palatul Universității este opera arhitectului Louis Blanc şi a fost construit pe o suprafață de 100.000 mp. Clădirea combină stilurile clasic şi baroc, iar monumentala intrare centrală, cu doi lei masivi, de piatră, duce in „Sala Pașilor Pierduți”, renumită prin ample picturi murale, realizate de Sabin Bălașa, la fel şi “Galaxia iubirii” din Aula centrală. La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” s-au format profesori universitari si savanți de prestigiu, precum: Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Ştefan Micle, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Ştefan Procopiu, Gheorghe Platon, Alexandru Zub, Constantin Ciopraga, Gheorghe Ivănescu ş.a.

Galerie foto | Universitatea Alexandru Ioan Cuza

• Primul teatru național românesc, Teatrul Mare, de la Copou, a fost înfiinţat în 1840. După o existenţă de 48 de ani a fost mistuit de incendiul din toamna lui 1888. Actualul Teatru Național “Vasile Alecsandri” a fost construit in Iași (1894 -1896), conform planurilor celebrilor arhitecți vienezi Fellner si Helmer, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase edificii teatrale din sud estul Europei. A fost inaugurat la 1 decembrie 1896, concomitent cu uzina electrică a teatrului, marcându-se astfel începutul iluminatului electric în Iași. În anul 1956, Teatrul Național a primit numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890), care a împărţit conducerea Teatrului Naţional împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi.

National Theatre from Iasi, the second most beautiful in the world ...

• La 27 decembrie 1816 a avut loc la Iaşi, în casa hatmanului Costachi Ghica, prima reprezentaţie teatrală jucată în limba română. Piesa pastorală se numea “Mirtil şi Hloe”, scrisă de Salomon Gessner şi Jean Pierre Claris de Florian, tradusă şi prelucrată de cărturarul Gheorghe Asachi. Spectacolul i-a avut ca interpreţi pe Elena Ghica, Grigore Ghica şi Costachel Sturdza.

• La 15 octombrie 1813, iluministul cărturar Gheorghe Asachi înfiinţează la Iaşi primul “clas” de ingineri hotarnici în limba română, ce a constituit primul nucleu al învăţământului tehnic superior din Principatul Moldovei.

• Tot prin grija lui Gheorghe Asachi, la 1 iunie 1829, apare la Iaşi primul număr al gazetei politico – culturale “Albina” , care marchează momentul de început al presei scrise în limba română, după cum avea să aprecieze la vremea sa şi Eugen Lovinescu.

• Primul monument românesc, Obeliscul cu lei, a fost amplasat în noiembrie 1834, în Parcul Copou, din Iași, în semn de recunoștință față de Rusia şi Turcia, pentru prima lege de organizare politică, juridică şi administrativă, “Regulamentul Organic” (1832). Impresionantul monument de piatră, a fost realizat de către arhitecții Johan Freywald şi Mihail Sungurov, conform proiectului elaborat de Gheorghe Asachi. Cu o înălțime de 13 m și o greutate de 10 tone, având la bază un postament solid, edificiul naţional este sustinut de patru lei masivi, de piatră, sculptaţi de catre Johann Semser, din Lemberg, întruchipând cele 4 mari puteri ale vremii.

OBELISCUL CU LEI

• La 16 iunie 1835, stăruind pe lângă domnitorul Mihail Sturza, a fost  înfiinţată la Iaşi Academia Mihăileană (“matcă” a viitoarei Universităţi “A.I.Cuza”, prima din România!), la care Gheorghe Asachi a fost “membru fondator” şi profesor de pictură şi arhitectură. Clădirea – monument istoric – a fost demolată, după 130 de ani (1965), din raţiuni “politice” aberante.

• Primul Muzeu de Istorie Naturală din Principatele Române (Iași, 1834) avea drept scop să prezinte vizitatorilor bogățiile pământene şi subpământene ale Moldovei, precum şi curiozități din alte părți ale lumii. În această clădire, cu un an mai înainte, la 18 martie 1833, a fost înfiinţată prima societate științifică românească–Societatea de Medici și Naturalişti.

• La 15 noiembrie 1837, Gheorghe Asachi înfiinţează la Iaşi şi primul Conservator filarmonic-dramatic din Moldova, cu scopul expres de “a învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia” în limba română.

 • Prima tipăritură de pe un teritoriu românesc, un Liturghier (1508) a fost realizată de către ieromonahul sârb Macarie, ce se află la Casa Dosoftei, o clădire din centrul Iaşului din sec. XVIII, denumită şi Casa cu arcade, ce adăposteşte, în prezent, Muzeul de Literatură veche.

Casa Dosoftei - Wikipedia

• La 14 februarie 1855, la Iaşi, în “Palatul Ocârmuirii”, fosta Curte Domnească, graţie strădaniei lui Costache Negri, ministru al Lucrărilor Publice din Moldova, s-a inaugurat primul oficiu telegrafic şi prima linie telegrafică Cernăuţi – Iaşi, prin care Iaşul a intrat în nemijlocită comunicaţiune cu Viena, Berlinul, Parisul şi Londra. În anul următor linia telegrafică a fost prelungită până la Focşani, iar acolo a făcut, mai apoi, joncţiunea cu linia telegrafică ce venea de la Bucureşti, astfel că telegraful electric a fost “prima scrisoare de trăsură” a Unirii Principatelor din 1859.

• Prima Grădină Botanică din Principatele Române (Iași, 1856) a fost înființată de medicul şi naturalistul Anastasie Fătu. Suprafața actuală este de aproximativ 100 ha şi include circa 2.000 de specii de arbori, arbuști și plante din diverse continente. Este cea mai mare grădină botanică din România și în primele 10 grădini botanice din întreaga lume.

• Tot în 1856, la Academia Mihăileană din Iaşi, profesorul Ştefan Micle, viitorul soţ al Veronicăi şi rector al viitoarei Universităţi, predă pentru prima dată cursul Noţiuni de electricitate, prin care populariza descoperirea epocală a omenirii –  energia electrică.

• Prima școală medicală cu caracter universitar, din România, Școala de chirurgie, a fost înființată la Iași, de către Nicolae Negură şi inaugurată la 30 noiembrie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Instituția a funcționat in localul Academiei Mihăilene. Activitatea didactică s-a desfășurat în limba română. Școala de chirurgie a fost precursoarea directă a Facultății de Medicină din Iași.

• Prima pinacotecă din România a fost înfiinţată la Iaşi, la 30 iunie 1860, prin grija pictorului Gheorghe Panaiteanu Baradasare, pe baza primelor donaţii făcute de Scarlat Vârnav (12 picturi din colecţii europene), Costache Negri (39 de picturi de mari maeştri europeni) şi Gh.Asachi ( 4 picturi).

• Prima cunoştină a ieşenilor cu “SOARELE ELECTRIC” s-a petrecut în 11 – 14 iulie 1868, în grădina casei Sturdza de pe Copou.

Conform afişului vremii atestator aici “aprinsu-s-a pentru ăntăiaşi dată şi care întrece totu ce s´au arătatu până acuma şi în felul acesta”

Nemaifiind un altul cu vechime mai mare, se poate considera fără tăgadă că acest document preţios confirmă faptul că Iaşul deţine “premiera aprinderii Soarelui Electric în România.”

• Primul laborator de chimie a fost înfiinţat la Iaşi, în 1882, de către profesorul Petru Poni, în cadrul Universităţii ieşene. Mai târziu, în noul Palat Universitar de pe Copou, inaugurat în oct. 1897, tot Petru Poni înfiinţează şi aici un laborator de chimie modern, după modelul german. Să mai subliniem că savantul Petru Poni este considerat întemeietorul şcolii chimiei româneşti; el punând şi bazele chimiei organice.

• Primul teatru evreiesc din România și din lume a fost înființat (Iasi, 1876) de către dramaturgul Avram Goldfaden (1840-1908), la „Pomul Verde”. O placă inscripționată, orientată spre Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în esplanada – parc, amintește despre existența acestui teatru.

 • Sinagoga Mare, prima casă de rugăciune de cult mozaic ce se păstrează şi astăzi în România, a fost construită la Iași (1657-1671). În exterior clădirea este simplă; interiorul este ornamentat şi dotat cu obiecte de cult specifice, candelabre, sfeșnice valoroase. Recent renovată, face parte din patrimoniul cultural al Iaşului.

• Primul liceu-model din România a fost inaugurat la Iaşi la 3 oct. 1895, purtând denumirea de Liceul Internat “Costache Negruzzi”.

Colegiul National "Costache Negruzzi" Iasi - Centru european al ... A fost înfiinţat datorită strădaniei lui Spiru Haret privind reformarea învăţământului.  Impozanta clădire pe 2 nivele, aşezată pe umărul Copoului, dispunea de un internat cu 300 de locuri, de o ţinută specială cu ecuson aurit a elevilor şi de o fanfară proprie. Fiind – model – ,  Liceul Internat de la Iaşi şi-a dovedit caracterul său elitist în formarea elevilor săi, recrutaţi prin concurs din toate proviincile româneşti. De-a lungul unei istorii strălucitoare de peste un veac,  generaţii după generaţii de “internatişti”, pregătite de un corp didactic de înaltă ţinută în spiritul devizei “prin noi înşine să fim cei mai buni”, au dat României personalităţi de vază.

• Uzina de Lumină, inaugurată la 6 mai 1899, este prima instituţie de producere şi distribuţie publică a energiei electrice din întreaga Moldovă. 

 Apărută la 15 ani după Uzina Electrică de la Timişoara, prima din Europa (1884), Uzina de Lumină de la Iaşi a înregistrat, totuşi, premiera naţională a celei dintâi Uzine Electrice cu funcţionare în sistemul curentului electric alternativ monofazat.

• Prima Şcoală de Electricitate Industrială din România a fost înființată la Iaşi, la 1 nov. 1910, pe lângă  Facultatea de Științe a Universităţii, la insistenţele Uzinei de Lumină şi prin strădania profesorului savant  Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), transformată după un an în Institut Electrotehnic şi, apoi, viitoare “temelie” a Facultăţii de Electrotehnică. Este prima formă a învăţământului superior electrotehnic din România.

• Primul muzeu memorial literar din România, Bojdeuca lui Ion Creanga a fost inaugurat în Iași, la 15 aprilie 1918, în chiar anul în care oraşul Iaşi, supraaglomerat cu refugiaţi, devenise Capitala Rezistenţei până la capăt. În această “căsuţă de bojdeucă” din cartierul Țicău a locuit scriitorul Ion Creangă, din iulie 1872, până la moartea sa (31 decembrie 1889). La Bojdeucă a locuit o vreme și  prietenul său Mihai Eminescu, care l-a îndemnat să-şi scrie aici întreaga sa operă: Povești, Povestiri, Amintiri din copilărie.

Bojdeuca Ion Creanga - Iasi, Regiunea Moldova | Informatii si ...

• George Emil Palade, primul român laureat al Premiului Nobel s-a născut la Iași (1912 – 2008); în 1961 a devenit membru al Academiei de Științe din S.U.A. În colaborare cu Keith Porter, a editat revista „The Journal of Cell Biology”, cea mai importanta publicație științifică în domeniul biologiei celulare (1955). În 1974 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. La 12 martie 1986, Președintele S.U.A., Ronald Reagan, i-a decernat Medalia Națională pentru merite deosebite în ştiinţă.

• Prima femeie profesor universitar din România, Elena Puşcariu Densuşianu (1875-1966), a organizat și a condus, în calitate de medic, prima Clinică de Oftalmologie (Iași, 1920), fiind totodată, la nivel mondial, prima femeie profesor universitar la o clinică oftalmologică.

• Prima femeie medic chirurg din România, Marta Trancu-Rainer (judetul Iași, 1875 – Bucuresti, 1950) a absolvit Facultatea de Medicină din Iași; a efectuat intervenții chirurgicale în timpul Primului Război Mondial, salvând sute de vieți; a devenit membră a Academiei de Medicină din România (1935) și membră de onoare a Societăţii de Biologie din Bucureşti.

• Prima femeie avocat din România, Ella Negruzzi (judetul Iași, 1876 – București, 1948) a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1913); a fost prima femeie avocat admisă în barou; a activat pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, implicându-se, alături de intelectuali români, în combaterea fascismului si războiului, pledând pentru libertate si independența naţională.

• Grigore Cobălcescu (1831-1892) a fost primul profesor de geologie şi mineralogie de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași;membrual Academiei Române (1886), creatorul școlii românești de geologie, inițiatorul cercetărilor geofizice din România; a editat primul manual de geologie – “Elemente de geologie pentru clasele gimnaziale” (1859); a elaborat prima lucrare științifică de geologie, “Calcarul de la Răpidea” (1862), ambele în limba română.

• Prima laborator de electricitate din România a fost înființat la Iaşi, in anul 1910, la Facultatea de Științe a Universităţii ieşene, fiind organizat de către Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), savant şi membru al multor societăți științifice europene, membru al Academiei Române (1916) şi membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România. Laboratorul este astăzi Muzeu al Facultăţii de Fizică, păstrând intactă şi funcţională întreaga dotare cu aparatura electrică din acea vreme.

• Eduard Gruber (1861-1896) a fost primul cercetător din România in domeniul psihologiei artei; a fost primul român care a obținut titlul științific de doctor in psihologie, la Leipzig (1893); la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași a înființat primul laborator de psihologie experimentală din România (1893).

• Primul tratat de chimie fizică din Romania – publicat la Iași, în patru volume, 1921-1929; autorul tratatului, Petru Bogdan, a fost profesor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Academiei Române, întemeietorul școlii de chimie-fizică din România (1913).

Dimitrie Cantemir - Portrait from Descriptio Moldaviae, 1716 (crop).jpg• Primul român membru al Academiei Regale de Științe din Berlin, Dimitrie Cantemir (1673-1723)Domnitorul Moldovei (Iasi, 1710–1711) a devenit, in iulie 1714, membru al Academiei Regale de Științe din Berlin (președinte – Gottfried Wilhelm Leibniz). Prima lucrare științifică despre muzica islamică (1704) – “Cartea muzicii” (în limba turcă), prima creație literară în limba română (și greacă) – “ Istoria hieroglifică” (1705), prima prezentare etnografică și prima hartă geografică a Moldovei, în lucrarea “Descriptio Moldaviae” – (în limba latină, 1714–1716, la solicitarea Academiei din Berlin si publicată la Hamburg, in 1769-1771), primul eseu filosofic din literatura română, compus după modelul Dialogurilor lui Platon – “Divanul” sau “Gâlceava înțeleptului cu lumea” sau “Giudetul sufletului cu trupul” (Iaşi, 1698) sunt câteva din lucrările remarcabile, grație cărora Dimitrie Cantemir este “domnitorul” umanist, moldovean şi european, al ştiinţelor şi literaturii din toate timpurile, recunoscut de UNESCO.

• Prima operetă românească, “Baba Harca” (text, Matei Millo) a cărei muzică a fost compusă de violonistul, profesorul, compozitorul și șeful de orchestră, Alexandru A. Flechtenmacher (1823, Iasi – 1898, Bucuresti), a fost prezentată în premieră la Teatrul Mare din Iași (sediul inițial, din Copou), la 26 decembrie 1848. Alexandru Flechtenmacher a compus muzica şi pentru alte creații dramatice, scrise de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Constantin Negruzzi, cât și melodia imnului “Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, la Unirea Principatelor Romane (1859).

• Prima hologramă 3D într-un muzeu memorial din România – Iași, februarie 2012, îl reprezintă aproape identic pe Mihail Kogălniceanu (în interpretarea actorului Nicolae Urs). Înregistrarea poate fi vizionată și audiată în cadrul Muzeului Memorial „Mihail Kogalniceanu”.

Şi lista de “întâietăţi” ieşene ar mai putea fi continuată…

Mă opresc, totuşi, nu înainte de a vă ruga să primiţi, ca pe o favoare de suflet, invitaţia vizitării Cetăţii ieşene, ce vă este adresată cu luare aminte de către însuşi vremelnicul “trăitor de Iaşi”, NICOLAE IORGA:

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea. (…) Printre zidirile sale sălăşluiesc comori de artă şi de istorie naţională pe care nicio altă urbe a României nu le posedă cu atâta îmbelşugare. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, Capitala Moldovei.”

Şi tot de la NICOLAE IORGA citire:

“Iaşul înainte de toate este o biserică, biserica bisericilor pentru trecutul nostru.”

Nicolae Iorga și Biserica Sfântul Nicolae Copou | Parohia Sfântul ...

Astea fiind zise, n-a fost de mirare ca, între nenumăratele biserici ortodoxe ieşene ctitorite de voievozi şi domnitori, Nicolae Iorga să dorească a fi aici şi una zidită de el, sub semnul recunoştinţei purtate pentru Cetatea ieşeană. Începută în 1937 şi sfinţită în 1939, cu un an înaintea asasinării sale, Biserica lui Iorga, cu hramul “Sfântului Nicolae”, înfrumuseţeză şi astăzi dealul Copoului ieşean.

Iaşule, Iaşule, mândră Cetate, / Numele tău ţara străbate, /

Ai fost mereu şi vei rămâne / “Oraş al celor 7 coline”!

                                                                               Mihai Caba

Ziarul MIORIŢA USA este o publicație independentă de informație socio-politică și culturală. Este vocea comunităţilor româneşti din USA.